„Dictatura” formelor
Cazul tragic produs la Maternitatea din Giulești a readus în discuție o mai veche problemă: dreptul bisericii de a decide cine și cum să fie înmormântat. De fapt, problema de fond este mult mai profundă și nu se limitează doar la această decizie. Și este și destul de spinoasă, fiindcă biserica nu a fost obișnuită să se confrunte cu un val de contestații așa cum au fost afișate în ultimul timp. Într-o societate în care supunerea spirituală a fost norma, în detrimentul gândirii libere, actuala stare de fapt tinde să îngrijoreze mediul ierarhic. Dincolo de frământările actuale, realitatea rămâne și determină punerea unei întrebări de bun simț: DOGMELE sunt mai importante decât OMUL?
Trecând peste episoadele medievale similare, răspunsul este dificil de dat în condițiile în care ne-am obișnuit cu o religie schematizată, rodul unei mentalități de consum. Drept urmare, relația cu Dumnezeu a devenit una de 
expoziție, în care formele primează în fața fondului. Fiindcă așa a fost și interesul… Ca esențele să fie marginalizate, interesând în mod prioritar respectarea normelor tradiționale, nuanțate cu suficiente superstiții, ale căror origini și semnificații cel mai adesea sunt ignorate sau uitate.
Drept consecință, formula de succes progresivă 3R (Rutină-Rugină-Ruină) tinde și de data aceasta să își arate consistența. Contrar îndemnului biblic: „Milă voiesc, nu jertfă”. Determinându-ne să întrezărim o realitate sumbră despre prezentul lui homo religiosus, locuitor al meleagurilor carpatine… Și aceasta în condițiile în care se atestă că dogmele continuă să rămână imobile, primând în fața omului. O „dictatură” a formelor care ucide lent și sigur! Creîndu-se un cerc vicios din care omul cu greu se poate elibera… Rod ale unei instituții nereformate, fie ea și religioase, care decide de pe pământ soarta viitoare a omului. Fie el și nebotezat…
P.S. Nu militez pentru desființarea regulilor, ci pentru așezarea lor într-un context care să țină cont de priorități și de evoluția omenirii…Nu este nici o virtute în a respecta norme care au fost valabile într-o societate cu un alt tip de gândire și cu alte condiții de dezvoltare. Conservatorismul exagerat poate deveni periculos dacă nu este capabil să se adapteze la realități…Or, din acest punct de vedere, prioritare sunt pricipiile universal valabile ale creștinismului, și nu regulile derivate din acestea, care pot fi condiționate de organizarea temporală a unei societăți…
Did you enjoy this post? Why not leave a comment below and continue the conversation, or subscribe to my feed and get articles like this delivered automatically to your feed reader.
Comments
Nu ințeleg, n-am ințeles niciodată cum se poate
” decide de pe pământ soarta viitoare a omului. Fie el și nebotezat…”
p.s iertată fie-mi ignoranța.
[Reply]
@incertitudini,
E destul de greu de inteles, fiindca soarta omului dupa moarte tine de o anumita conceptie care a fost stabilita in precrestinism. Aparuta in crestinism sub forma neoplatonismului ideea de dihotomie a omului (trup/suflet) a creat o dilema pentru crestinismul din perioada patristica. Astfel, influenta filosofiei grecesti a fost prea puternica pentru a putea fi respinsa, astfel ca s-a crezut ca trupul este compus din materie rea si pentru a putea fi salvat este necesar supunerea la o procedura de purificare. In crestinism aceasta procedura a fost botezul. Grecii aveau alte practici. Daca initial botezarea se facea doar adultilor, pentru siguranta si certitudinea mantuirii s-a impus botezul pruncilor, devenind astfel o preconditie a mantuirii. Cu alte cuvinte, fara botez sunt sanse reduse de salvare. Toata discutia de fapt graviteaza in jurul unei intrebari simple: cat de autentic crestina este aceasta dogma???
[Reply]
De acord cu ceea ce spuneţi. Şi ar trebui deschisă o discuţie la nivel macro, pentru că ne confruntăm cu astfel de situaţii din ce în ce mai des şi nimeni nu ştie cum ar fi mai bine. Fiecare trage spuza pe turta lui, tocmai pentru că nu putem să depăşim mentalităţile învechite. Înmormântarea creştinească a bebeluşilor decedaţi în această tragedie mi se pare o soluţie firească, chiar dacă ei nu au fost botezaţi. NU ESTE VINA LOR CĂ NU AU APUCAT MOMENTUL BOTEZULUI.
[Reply]
@Cristian Lisandru,
Cred si eu in necesitatea si oportunitatea unei discutii la nivel macrosocial. Situatia nefericita cu acesti bebelusi nu face decat sa confirme anumite mentalitati retrograde care continua sa se mentina in societate chiar cu sustinerea unor institutii. In aceste situatii trebuie sa ne intrebam daca ne dorim progres sau doar mentinerea status-quo-ului!!! Fiindca, deocamdata, aratam penibili!
[Reply]
“Rod ale unei instituții nereformate, fie ea și religioase, care decide de pe pământ soarta viitoare a omului.”
“Conservatorismul exagerat poate deveni periculos dacă nu este capabil să se adapteze la realități…”
Probabil realitatea demonstreaza ca nu e necesara acea reforma sau ca poate fi daunatoare. Conservatorismul il tine pe roman in institutie, de frica. Romanul nu e destul de breaz, nu sa ceara o reformare a institutiei dar nici macar sa o abandoneze pentru o alta institutie asemanatoare. Daca ar abandona-o, institutia ar simti nevoia de reforma. Asa cred eu.
[Reply]
poate va ajuta macar la nivel constatator…
[Reply]
Istoria ne demonstreaza ca nu suntem mairi amatori de reforme care sa ne vizeze viata in mod particular. Situatia conservatoare ne convine cel mai mult fiindca ne confera siguranta, chiar daca ne impinge intr-o directie obscura. Nu intamplator superstitiile sunt atat de functionale la romani. Au fost si la altii insa mai mult prin Evul Mediu. La noi acestea au linie continua…
Schimbarea unei institutii cu alta poate fi de folos doar daca schimba ceva si la nivelul perceptiilor individuale. Altfel, totul ramane la fel, doar barca se schimba! Si ce folos???
[Reply]
john_pro_lex,
Am citit si este greu de crezut… Ma intreb daca suntem in mod real in mileniul 3. Ce sa mai spui dupa asemenea statistici??? Tacerea este de aur!!!
[Reply]
Vroiam sa spun ca daca romanii s-ar indrepta in masa spre alta biserica (Penticostali, Baptisti, etc.), probabil Biserica Ortodoxa si-ar pune niste intrebari. Mai explicit, cred ca daca ar ramane fara finantare ar face tot ceea ce i-ar sta in putinta sa-si recucereasca credinciosii. Suna urat dar mi se pare foarte comerciala institutia Bisericii, oricare ar fi aceasta (Ortidixa, Penticostala, Baptista).
[Reply]
@Andrei Pop,
Am inteles sugestia ta. Probabil, intrebarile ar fi puse in momentul in care ar scadea veniturile. Insa, revin cu aceeasi chestiune: care ar fi folosul individului ca ar schimba barca daca el navigheaza tot pe ape tulburi? Nu este utila doar schimbarea unor forme liturgice, ci modificarea unor atitudini si moduri de gandire care necesita cu adevarat experimentarea convertirii. Or, demonstram de secole ca ne plac mai mult formele decat fondul!!!
Iar in privinta recuceririi aceasta suna mai degraba ca o cruciada. Si, sincer sa fiu, cred ca multi sunt pregatiti psihic pentru asa ceva. Mai ales intr-o societate romaneasca in care inca domneste dictatura multimii!!!
[Reply]
Unde este libertatea?
[Reply]
Aceasta atitudine aroganta si superioara a clericului le-a adus pe termen lung pozitia absolut privilegiata in societatea de astazi. Nu au motiv sa-si reanalizeze atitudinea atata timp cat romanul e prost si sta ca un sclav cu capul plecat exact ca acum sute de ani. Iobagi am fost si iobagi ne cred si acum. Mai mult acum singura grija a preotilor in ziua de astazi este cum sa-si “recupereze” investitia facuta in parohia proaspat capatata si cum sa-si sporeasca avutia cat mai mult si intr-un timp cat mai scurt pentru a putea “promova” catre o parohie mai BANOASA. Mijloacele nu conteaza. Nu mai exista har, chemare, crez, daruire… NIMIC! Totul este banul = ochiul DRACULUI, pe care-l strang cat mai mult si cat mai aproape! …deci cine sunt defapt preotii…cei prin care ajunge cuvantul Domnului la “prostime” sau dracul pe pamant? … si “ochii” a cui sunt?
Vina o purtam noi pentru ca am lasat educatia tot in mana lor si astfel suntem manipulati prin inocularea de la cele mai fragede varste a unor dogme invechite si total depasite de evolutie societatii!
[Reply]
[...] Coaliţia Organizaţiilor Pacienţilor cu Afecţiuni Cronice (COPAC) cere adoptarea unei legi a responsabilităţii care să oblige orice persoană aleasă prin vot sau numită politic să se trateze în sistemul românesc. Reprezentanţii pacienţilor acuză conducerea României din ultimii 20 de ani pentru “situaţia mizerabilă în care a ajuns sistemul de sănătate”. Ca soluţie pentru ieşirea din criză a sistemului de sănătate organizaţia propune ca cei aleşi, de la preşedinte până la consilierul local de la o primărie, precum şi cei numiţi politic într-o funcţie de conducere să fie obligaţi să-şi trateze problemele de sănătate în sistemul sanitar din România, atât ei cât şi familile lor, transmite Mediafax. Organizaţia le cere parlamentarilor şi politicienilor să iniţieze şi să impună măsurile legislative necesare, deoarece “situaţia sistemului de sănătate este o problema de siguranţă naţională urgentă”. [...]
incertitudini,
Libertate? Sa fim seriosi! O institutie care a practicat sistemul de supunere sistematica a maselor nu are cum sa invoce libertatea. Libertatea exista doar acolo unde este implicata gandirea libera. Inclusiv dreptul de a alege in mod constient. In spatiul rasaritean o asemenea disponibilitate nu a existat…Decat doar la nivel de discurs utopic!
[Reply]
@ vlad tepes,
Bine ai venit pe acest blog. Sper sa fie…fara teapa!
Vreau sa cred ca mai sunt preoti cu har care nu sunt preocupati doar de a-si face slujba, ci si de educarea enoriasilor. De obicei, preotii cu har sunt considerati a fi doar cei care fac slujbe frumoase! Sunt necesare si acestea, insa esenta preotiei consta in educare. Si aici apare inevitabil intrebarea: suntem un popor educat si echilibrat? Daca la momentul de fata ne caracterizeaza incultura, superstitiile si mediocritatea oare esecul nu este si al bisericii?
Preocuparea exagerata doar pentru mentinerea unor ritualuri care sa fie facute fara gresea cred ca este contraproductiva. In momentul de fata acest popor are nevoie de educatie. Scoala este in colaps. Biserica este capabila sa puna umarul. Nu ma refer la o educatie in sens mistic (aceasta deja exista) ci una echilibrata, rationala, care sa implice libertatea de gandire. Daca o asemenea orientare ar exista poate ca mai intrezarim o sansa… Altfel, vom privi mai departe aceleasi realiati pe care le descrii si tu…
[Reply]
Este mai mult decat tragic ceea ce s-a intamplat cu bebelusii,nepasarea unor persoane care culmea ca se mai si plang ca li s-a taiat din salariu este greu de suportat insa,nu ma mira deoarece romanii sunt de mult timp niste fiinte interesate doar de binele propriu(daca stiu ce e ala).
Asa suntem educati,formati si invatati sa fim oameni in societate.Sistemul educational este la pamant dar macar religia ar trebui sa deschida omului o portita spre libertate…Formele religioase nu satura un suflet zbuciumat,formele sunt doar o masca care incearca sa acopere “murdaria”.Fiecare am fost dotati cu creiere si daca le-am folosi un pic mai mult am putea sa pricepem si sa discernem adevarul de fals.
E mai comod in turma.Iertata sa-mi fie ironia dar,turmele mai practica transumanta pe cand marea majoritate stam intr-un singur loc si macar daca ni l-am alege noi…noi alegem sa ne COMPLACEM!
[Reply]
I.Rave,
Imi amintesc de un citat al lui Iorga: Nu este greu sa gasesti adevarul, este greu sa ai dorinta de a-l cauta.
Aceasta este de fapt unul dintre elementele cheie care conduce la dezvoltarea spiritului de turma. Adevarul a devenit pentru noi conditionat de numarul celor care il impartasesc. Daca sunt multi, inseamna ca acolo este si adevarul… Nu mai exista decat foarte rar dorinta de cautare a adevarului in mod individual. Si mai ales atunci cand sunt implicate adevaruri spirituale. Gandirea de grup a devenit o obisnuinta, astfel ca individualizarea nu mai este considerata o virtute. Din contra, poate fi eretica… In aceste conditii, devine aproape normala atitudinea de turma, fiindca pentru a te desprinde de ea trebuie CURAJ. Insa, aceasta trasatura de caracter nu este cultivata nici de scoala, nici de biserica. Oare de ce????
[Reply]
[...] „Dictatura” formelor Thu Aug 19, 2010 9:15 am Cazul tragic produs la Maternitatea din Giulești a readus în discuție o mai veche problemă: dreptul bisericii de a decide cine și cum să fie înmormântat. De fapt, problema de fond este mult mai profundă și nu se limitează doar la această decizie. Și este și destul de spinoasă, fiindcă biserica nu a fost obișnuită [...] [...]