„Sindromul lui Pilat” în actualitate
„Ecce homo”… O expresie care a intrat în istorie. Asemenea celui care a formulat-o! Pilat din Pont, politician fără scupule, dar şi fără demnitate. Alături de el, partener de decizie, o mulţime de oameni pe care a urât-o suficient de mult, dar fără să o poată învinge. Doi actori care au acţionat în virtutea inerţiei fără să îşi pună întrebări serioase asupra sensului vieţii, fără să caute explicaţii la ceea ce îi înconjoară. „Sindromul duplicităţii” virusează indivizi şi colectivităţi, fără discriminare…
Pilat este tipul omului cu un curaj paralizat, incapabil de a înfrunta mulţimea pentru a face să triumfe dreptatea. Deşi convins de nevinovăţia lui Iisus, datorită caracterului său oscilant, toate intenţiile lui bune s-au transformat în tot atâtea erori fatale. Şovăitor, dispus la concesii, inconsecvent, Pilat este imaginea unui om incapabil să ia decizii importante în faţa momentelor cruciale ale vieţii. Incapabil în a-și asuma responsabilitatea pentru acțiunile sale. Identificând vinovați, creând scenarii, prescriind rețete, dar evitând să își asume rolul decizional.
Inspiraţi de către acest guvernator roman, politicieni amatori sau profesioniști continuă să devină sclavi ai neputinţei umane, ai viciilor, ai nepăsării, ai gândirii exclusiviste şi duplicitare, ai oportunismului şi tupeismului, dar dornici, totuşi, de a „poza” într-o lumină care nu le aparţine…Se spală pe mâini şi promovează etica resemnării ca şi cum aceasta ar fi normalitatea. Chiar și atunci când mor oameni nevinovați!
Deși putea să salveze, Pilat a preferat tăcerea. Neînțelegând că păcatul OMITERII este la fel de grav ca și COMITEREA propriu-zisă.
Pilat s-a împrietenit cu Irod, cu care până atunci era în duşmănie. Indiferenţa şi dispreţul, ipocrizia şi interesul s-au reunit!!!… “2 în 1”, combinaţia perfectă, indiferent de produs! Şi, de atunci până astăzi, este cheia reclamei ideale! Perpetuată cu consecvență și pe plaiuri mioritice…
P.S. Este un articol reprelucrat pe care l-am scris cu mai mult timp în urmă, însă am simțit că este mai de actualitate acum, în condițiile tragediei de la Maternitatea Giulești. Oameni care nu își asumă responsabilitatea nici măcar în aceste condiții. A căror conștiință nu este zbuciumată nici măcar de drama unor copilași nevinovați. Rămân impasibili, asemenea lui Pilat, spălându-se pe mâini. Și căutând vinovații în altă parte. Ca și cum nu ar avea nici o contribuție la situația în care se regăsește sistemul sanitar. Iar în loc de un val de demisii onorabile, suntem confruntați cu declarații sfruntate. Demonstrându-ni-se din nou, dacă mai era necesar, de cine suntem conduși. OAMENI TARI, CU SUFLETE MICI!
Did you enjoy this post? Why not leave a comment below and continue the conversation, or subscribe to my feed and get articles like this delivered automatically to your feed reader.
Comments
Mi-aș dori să pot răspunde nu doar prin cuvinte.
[Reply]
Din punct de vedere juridic,inclusiv moral savarsirea unei fapte,greseli se realizeaza in 2 moduri care sunt la fel de grave in ambele situatii.. si anume : COMISIUNE SI OMISIUNE norma interzice sa faci ceva (impune o inactiune,abstinenta) ex: sa nu furi, cea de-a 2 varianta este atunci cand norma indeamna la o actiune, sa faci . ex. solicitarea de documente fiscale. Cele mai multe greseli se realizeaza prin OMISIUNE ( a nu face) In momentul cand cineva este investit in vreo functie datoria lui este sa faca,nu sa omita, foarte putini aplica acest principiu ,delasarea si demagogia in Ro predomina,iar masca se schimba in functie de destinatari…
[Reply]
Pierderea functiei inseamna pierderea avantajelor.
Un om care este ales sau desemnat pe o functie importanta care se gandeste la el si nu la popor nu isi va da niciodata demisia.
Foarte bun articolul.
Felicitari!
[Reply]
E o boală în România: lipsa totală de responsabilitate. Nimeni nu-și asumă nici cea mai mică responsabilitate chiar dacă, prin normative de serviciu, e obligat la asta. Nebunia e că ceilalți acceptă. Chiar și justiția acceptă. De-asta se lungesc procesele pe perioade de decenii. Și mai tragic este tinerele generații cresc așa. Învață că imaginea exterioară contează chiar dacă…interorul e găunos. Și asta e din nou absurd. Am scris demult un post „În căutarea responsabilității pierdute”.
[Reply]
incertitudini,
Poate reusim sa facem ceva… Insa, sincer sa fiu, nu prea imi mai fac iluzii ca vor aparea schimbari pozitive. Cel putin, nu prea curand!
[Reply]
@john_pro_lex,
Comentariul tau imi aminteste de mottoul de pe site/ul Asociatiei mele http://www.traianpopovici.ro: Singura conditie necesara pentru triumful raului este ca oamenii buni sa nu faca nimic! Ceea ce ar constitui tocmai culpabilitatea prin omitere…
[Reply]
Theodora,
Functiile sunt mai importante decat oamenii. Odata cineva urcat intr/o functie chiar daca este incapabil greu mai poate fi detronat. Situatia face parte deja din normalitatile acestei tari…
Multumesc pentru aprecieri…
[Reply]
@Criss,
Bine ai venit!
Responsabilitatea a devenit deja un cuvant perimat. Poate reusim sa il inlocuim cu altceva. Intr/o tara civilizata la situatia cu care s-a confruntat acum Romania ar fi fost un val de demisii. Fiindca este o chestiune de bun simt! Insa, este prea mult deja de cerut aceasta prin The Carpathian Garden…
[Reply]
Cu niște ani în urmă , l-am intrebat pe un tovarăș, devenit inspector general- îmi fusese profesor- de ce nu-l ”dă jos” pe un director incompetent. Răspunsul a fost că ar dovedi slăbiciunea sistemului în a-și alege oamenii.
Cred că teoria a rămas pefect valabilă.
[Reply]
Conduşi de incompetenţi lipsiţi de suflet. E tare greu când ajungi la o astfel de concluzie. Un articol foarte bun, aşa cum sunt toate de pe acest blog. Ne spălăm pe mâini, ne facem că nu vedem realitatea, ascundem gunoiul sub preş. Asta ne caracterizează…
[Reply]
Esti doar la cea de-a doua faza a atitudinii.Ai trecut de prima faza:-constatarea,si ai ajuns la cea de-a doua:-criticarea sau libera exprimare a nemultumirii(fie ea si publica),dar cea de-a treia faza:punerea in practica sau inptuirea..nu e genul tau ,pentruca deja ai luat pozitie de retragere.Ma insel?Atreia faza a atitudinii poate fii realizata doar atunci cind esti ferm convins de reusita privind in viitor prin ,,ochelarii”sperantei.-parerea mea.La tine se vede o buna constatare ,o mare nemultumire,dar o si mai mare dezamagire pt ca nu ai puterea de a schimba ceva.Gresesc?
[Reply]
Am urmarit si eu tragedia de la Maternitatea Giulesti si m-am ingrozit. Toti vorbesc de demisii. Pe mine una nu ma multumeste o demisie. Nu repara nimic. Eu i-as lasa in functii si i-as pune din bani proprii sa plateasca daunele morale si materiale si abia apoi i-as demite. Asa, sa simta. Dar cum la noi o mana spala pe alta, ma indoiesc ca vor fi penalizati prea multi (eventual asistenta).
[Reply]
Salut, mi se pare foarte interesant blogul tau, inscrie-l pe http://www.enterclick.ro pentru a primi vizitatori unici si trafic, tot ce trebuie sa faci e sa accesezi de 2 ori pe zi toate site-urile din sistem si vei primi pentru fiecare vizita facuta celorlalti una de la ceilalti catre tine.
[Reply]
incertitudini,
Nu doar teoria, ci si practica…
[Reply]
karyna,
In primul rand, bine ai venit…
Daca ma cunoasti doar din articole citite, atunci pot afirma ca ai un simt de introspectie foarte bine dezvoltat. Cred ca ai surprins cateva dintre framantarile cu care ma lupt. Multumesc pentru aprecieri, dar si pentru sesizarile pe care le faci. Blogul acesta s-a nascut din dorinta de a schimba ceva in jur si de a sesiza daca mai sunt oameni care gandesc normal. Pot sa imi exprim satisfactia ca am gasit o multitudine de persoane care au o gandire sanatoasa, insa este o minoritate comparativ cu restul. De aici si deziluziile mele. Criza de sistem si de mentalitate este prea puternica pentru a fi schimbata in scurt timp. Poate ca sunt necesare generatii…
Nu sunt persoana ca sa renunt usor. Ma lupt cu mentalitatea romaneasca de ctiva ani, prin tot genul de actiuni pe care le-am initiat sau la care am contribuit. Am avut si suficiente satisfactii. In momentul de fata recunosc ca ma incearca dezamagirea, fiindca parcursul acestei societati este unul eminamente descendent. Am crezut ca poate fi altfel…
[Reply]
MIHAELA P,
Dupa cum s-a vazut, a fost deja identificat vinovatul. L-au arestat… Restul????
[Reply]
@Cristian Lisandru,
Oare cine a inventat presul? Si de ce ne simtim asa de bine in prezenta lui? Nu stiu daca este o boala romaneasca, insa cu siguranta la noi sunt semnele unei cangrene. Scriu acest comentariu imediat dupa arestarea asistentei. Nu pot sa nu fiu revoltat de situatie. Are partea ei de vina, cu siguranta, insa chiar este un pericol public? Si este doar singura vinovata????
[Reply]
[...] „Sindromul lui Pilat” în actualitate Sat Aug 21, 2010 8:31 am „Ecce homo”… O expresie care a intrat în istorie. Asemenea celui care a formulat-o! Pilat din Pont, politician fără scupule, dar şi fără demnitate. Alături de el, partener de decizie, o mulţime de oameni pe care a urât-o suficient de mult, dar fără să o poată învinge. Doi actori care au acţionat în virtutea inerţiei [...] [...]