Lider sau tiran?
„Lăsaţi-vă creierul la uşă. Vi se va înapoia la plecare”. (Semnat:conducerea)
Nu poţi schimba lumea decât dacă schimbi oamenii, iar oamenii nu pot fi schimbaţi decât dacă sunt inspiraţi şi motivaţi de către liderul lor. Această concluzie poate fi întâlnită şi pe paginile Vechiului Testament. Poporul evreu progresa doar în condiţiile în care beneficia de prezenţa unui conducător al cărui interes nu era individualist şi nici nu ducea o politică de clan. În schimb, în momentul în care avea neşansa unui lider ce miza pe politica „divide et impera”, mascând interese meschine, atunci era inevitabilă căderea politică şi economică. Cu alte cuvinte, secretul progresului unui popor stă în forţa generatoare de schimbare pe care o posedă liderul. În capacitatea motivaţională a acestuia. În sinceritatea de care poate da dovadă. Deci, un popor cade sau se ridică în funcţie de conducătorul pe care îl are! Punct. Dincolo de această constatare comentariile sunt inutile. Un lider care îşi împinge poporul în haos încetează de a mai fi lider. Iar dacă nici nu îşi asumă eşecul, încetează de a mai fi OM.
Ford avea obiceiul să spună: „Luaţi-mi fabricile, incendiaţi-mi clădirile…dar daţi-mi oamenii şi veţi vedea că-mi voi reface producţia chiar acum”. Liderul care este preocupat de dezbinarea oamenilor nu este un conducător apt pentru a conduce o ţară. El este, de fapt, un TIRAN! Incapabil de a motiva oamenii, de a le câştiga încrederea şi de a provoca progresul! Conducerea nu se referă la ceea ce le faci oamenilor, ci la ceea ce faci împreună cu ei. A conduce oamenii nu înseamnă să-i controlezi, ci să le câştigi încrederea. Înseamnă nu să îi menţii în mediocritate, ci să le dezvolţi potenţialul!
Celebrul preşedinte american Dwight Eisenhower observa: „Ca să fii un conducător, trebuie să ai oameni care să te urmeze. Iar ca să ai urmaşi, trebuie să le câştigi încrederea. De aceea, calitatea supremă a unui conducător este fără discuţie integritatea”. Acest aspect este esenţial în arta leadershipului. Liderii care îşi doresc să poată influenţa pozitiv trebuie să trăiască la un standard moral mai înalt decât cei care îl urmează. Altfel, consecinţele sunt dezastruoase. Realitate cu care, din nefericire, suntem contemporani…
Nu poziţia îl face pe om, ci integritatea de caracter. Oamenii sunt dispuşi să urmeze un lider doar dacă ceea ce face şi ce spune sunt acelaşi lucru. Iar în momentul în care îi văd sufletul îşi retrag mâna. Din acest punct de vedere, succesele politice sunt doar realizări efemere, dacă nu se realizează pe un fond solid pe care îl poate conferi progresul moral al unei naţii. Aspiraţia spre schimbare este doar o utopie dacă nu există acei oameni care să poată provoca regenerare morală şi spirituală.
De aceea, orice iniţiativă de acest gen este sortită eşecului în România, în condiţiile în care lipsesc liderii care să confere încredere în acest demers. Iar cei pe care îi avem sunt şi cei care au generat mocirla în care suntem nevoiţi să ne scăldăm astăzi. Iar acum vor să mai apară şi ca salvatori ai neamului. Cruntă ipocrizie! Utilă, însă, în patria Mioriţei…
Did you enjoy this post? Why not leave a comment below and continue the conversation, or subscribe to my feed and get articles like this delivered automatically to your feed reader.
Comments
scz … Statul …
[Reply]
“Liderul care este preocupat de dezbinarea oamenilor nu este un conducător apt pentru a conduce o ţară.”
Un astfel de personaj, care dezbină de pe orice poziţie s-ar afla, nu poate fi numit lider.
Sănătoasă concepţie descoperim la Ford.
Se mai spune “dă-i omului o funcţie şi vei vedea cu cine ai de-a face”
Zile senine alături de cei dragi!
[Reply]
@ Geanina Lisandru,
Din pacate, nu-l avem pe Ford. Avem doar romani de-ai nostri. Si simtim din plin aceasta…
O zi frumoasa, de asemenea!
[Reply]
@Adrian Stoica,
Stat rational? Unde? Mi-ar place sa il cunosc..
[Reply]
Iorga avea o alta opinie-Schimbati scoala, veti schimba oamenii!
[Reply]
@Incertitudini,
Are dreptate Iorga. Insa, nu uita ca si el a fost om politic…Si nu cu prea mare succes!
Am urmat un curs de leadership care accentua faptul ca liderul are un rol vital in traiectoria pe care o va lua colectivitatea pe care o are in subordine. Bineinteles, acest aspect nu exclude necesitatea educatiei, ci o implica!
[Reply]
si cum putem noi sti daca ceea ce promit liderii inainte de alegeri vor si face dupa aceea? Boc a facut o groaza de lucruri bune in cluj ca primar dar ca prim ministru nu poate face nimic.Sa nu uitam ca votul unui manelist care l-ar pune pe Guta presedinte cantareste cat votul unui om cu judecata,iar la romani judecata lasa de dorit tocmai pentru ca scoala a ramas la fel ca in comunism,nu stimulteaza creativitatea,nu stimuleaza judecata ci doar functia de a memora lucruri fara sens pentru generatia tanara.
[Reply]
corect. Da’de unde nu-i….
http://www.allowe.com/images/DemotivationalPosters/Demotivation07.jpg
[Reply]
“Un lider care îşi împinge poporul în haos încetează de a mai fi lider. Iar dacă nici nu îşi asumă eşecul, încetează de a mai fi OM.”
subscriu cu ambele maini!
[Reply]
“Deci, un popor cade sau se ridica în functie de conducatorul pe care îl are!
Valabil in tari nedemocrate conduse in stil militar.
Tarile cu democratie avansata nu au progresat in salturi cand au fost conduse de lideri remarcabili, au progresat constant cu lideri anonimi.
Situatia e un ceva mai nuantata.
La extreme comunitatea poate fi guvernata prin proceduri sau de lideri si intre extreme exista o zona mixta.
E adevarat ca liderul poate influenta comunitatea pe care o conduce si cu cat comunitate este condusa in stil autoritar cu atat influenta lui este mai puternica.
O societate condusa e lider este instabila, pentru ca dupa disparitia liderului poate avea loc o lupta pentru putere dar se pot modifica si politicile/tendintele.
In societatea condusa de lideri nationali si locali, cum a fost comunismul, cetatenii nu beneficiaza de protectia drepturilor prin legi.
Societatea tinde sa aleaga liderul care se identifica cu valorile sale.
Daca societate admira oamenii puternici fara scrupule, oamenii de succes, care se conduc dupa filozofia “scopul scuza mijloacele”, vor alege un astfel de lider, si vor respinge un lider educat, modest si manierat, pentru ca-l considera “slab”.
Comunitatea guvernata prin proceduri nu depinde atat de calitatea liderului cat de calitatea procedurilor.
Deciziele se iau in urma dezbaterilor si ele vizeza perfectionarea procedurilor, iar liderii le aplica sau supervizeaza aplicarea lor.
Viata comunitatii e mult mai stabila si mai predictibila.
Cetatenii sunt aparati de legi inclusiv de eventuale abuzuri ale liderilor.
Societatea condusa de lideri se preteaza la sistemle militare si cea guvernata de proceduri la viata civila.
Generalii trebuie sa indeplineasca niste calitati, oamenii politici altfel de calitati.
Si unii si ceilalti pot fi lideri in mediul lor.
Daca ar fi valabila filozofia ca societatea depinde de lideri si liderii se nasc odata la o suta de ani, inseamna ca acceptam fatalismul, acceptam ca daca nu de na Cel de Sus “lideri providentiali” nu avem nici o sansa.
[Reply]
Mihai Likar,
Cred ca problema pe care o ridici tu este esentiala pentru a explica derapajele pe care le suportam de ani de zile. Faptul ca noi nu alegem in functie de caracterul omului, ci in acord cu promisiunile sale justifica forta pe care o are demagogia in viata politica romaneasca. Poate ca Boc a facut lucruri bune la Cluj, insa acolo lua deciziile pe care le considera bune. Ceea ce nu mai este cazul acum. Nu el este cel care gandeste. Practic, nici nu se poate vorbi despre el ca ar fi lider. Este doar o persoana care demonstreaza zilnic pana la ce cote de servilism poate sa se coboare un om…
[Reply]
Teodora,
Daca nu-i resimtim cu totii. Ceea ce si facem de-altfel…
[Reply]
@Corina,
Dupa cum ai vazut, am subscris si eu…
[Reply]
@Deceneu,
Iti inteleg argumentatia si, partial, sunt de acord cu ea. Tu vorbesti, insa, de tendintele dictatoriale ale liderilor, ceea ce este adevarat. Insa, acest element nu trebuie sa fie absolutizat. Forta unei democratii consta atat in mobilizarea societatii civile, dar si in existenta unui lider capabil de a trage aceasta societate dupa el. Nu vorbesc despre lideri providentiali (in care, de asemenea, nu cred nici eu)ci in lideri normali, autentici. Iar istoria ofera numeroase exemple cu privire la capacitatea liderilor de a mobiliza sau de a demobiliza masele. Churchill, de Gaulle, MArtin Luther King, Mandela sunt doar cateva exemple din istoria contemporana care ilustreaza rolul determinant al unui lider pentru a redresa o natiune. Poate ca ei au fost providentiali (Norocul celor care i-au avut!) insa nu trebuie de mizat pe acest lucru. Ar fi fatalism, asa cum invoci. Insa, nici nu poate fi negat rolul liderului, mai ales intr-o societate complexa ca a noastra. Orice curs de leadership sugereaza acest lucru> nu ai lider, atunci ADIO! Bineinteles, nu ma refer la genul de lideri pe care il experimentam noi acum. In prezent avem de a face cu un lider/locomotiva care nu mai merge pe sina, ci a luat-o pe camp. Problema este ca trage si vagoanele dupa el….
[Reply]
“Tu vorbesti, insa, de tendintele dictatoriale ale liderilor, ceea ce este adevarat. Insa, acest element nu trebuie sa fie absolutizat.”
Nu-l absolutizez dar nu poti trage concluzii generale din exemple particulare.
Daca faci o statistica sa vezi cati sefi de stat au fost “lideri luminati” si cati au fost lideri autoritari, o sa vezi ca primii sunt o raritate.
Toata America Latina, Africa, Asia sunt dominate de lideri autoritari.
Tarile din nordul Europei nu au lideri cunoscuti dar au evoluat constant. De Obama prea putini au auzit inainte de a fi Presedintele SUA si prezenta lui nu modifica radical evolutia politicii SUA.
Dupa opinia mea liderul umple golurile lasate de proceduri.
In mod normal cazurile fac parte din fenomene, sunt concretizari ale lor.
Politicienii nu trebuie sa rezolve cazuri, ei trebuie sa gaseasca solutii la fenomene. Nu trebuie sa repartizeze bugetul pe obiective de investitii, trebuie sa prevada in lege critarile dupa care se distribuie cheltuielile bugetare, prioritatile investitionale.
Noi suntem o societate cu mentalitate orientala, unde preocuparea pentru proceduri este zero, si speranta in lideri este maxima.
Din pacate liderii sunt alesi dupa criterii de valoare care nu au nici o legatura cu democratia. Sunt promovati dupa criterii ale razboiului, considerand ca partidul participa la un razboi impotriva adversarilor.
Abordarea politicii ca razboi pentru putere este probelema fundamentala a politicii romanescti, de aici deriva si criteriile de evaluare a calitatilor privind alegerea liderilor.
[Reply]
“Noi suntem o societate cu mentalitate orientala, unde preocuparea pentru proceduri este zero, si speranta in lideri este maxima”.
Speranta in lideri o gasesti peste tot. Altfel, nu s-ar investi atat de multi bani si nu s-ar risipi energii in alegerea liderilor. Diferenta este ca societatile civilizate au automatismele democratice formate sa isi aleaga lideri care sa corespunda intereselor colective. Noi, avand probleme de educatie democratica si standarde mediocre, alegem intotdeauna intre rau si mai muptin rau. (sau intre prost si mai putin prost) Acesta este automatismul nostru si de aceea culegem astfel de lideri. Aceasta este situatia si in America LAtina, care se confrunta cu aceeasi problema de invatare a esentei democratice.
Faptul ca majoritatea liderilor derapeaza spre autoritarism nu exclude necestatea acestora. Din contra, o confirma. O democratie nu consta doar in forta multimii (cel putin nu mai avem astazi modelul atenian de democratie) ci si in capacitatea liderului de a se constitui ca varf de lance.
Sunt de acord ca avem predispozitia cautarii liderilor providentiali (Carol, Antonescu, C-tinescu, Basescu) care au dus Romania in prapastie. Acest fapt se datoreaza si asteptarilor noatre ca popor. Votam ceea ce ne reprezinta si de aceea alegem in stil haotic. Iar rezultatele le vedem… Si probabil asa va arata si viitorul!Fiindca este greu sa scapi de o asemenea maladie in care ne complacem de secole…
[Reply]
Remarc un pasaj reprezentativ, aşa cum fac de fiecare dată:
“Nu poziţia îl face pe om, ci integritatea de caracter. Oamenii sunt dispuşi să urmeze un lider doar dacă ceea ce face şi ce spune sunt acelaşi lucru. Iar în momentul în care îi văd sufletul îşi retrag mâna. Din acest punct de vedere, succesele politice sunt doar realizări efemere, dacă nu se realizează pe un fond solid pe care îl poate conferi progresul moral al unei naţii. Aspiraţia spre schimbare este doar o utopie dacă nu există acei oameni care să poată provoca regenerare morală şi spirituală”
Trăim într-o conjunctură în care intergritatea caracterului este o altă noţiune abstractă pentru foarte mulţi. Fondul solid despre care vorbiţi ar asigura acea stabilitate de care avem nevoie, numai că s-a plecat de la bun început greşit, iar colosul politic românesc are picioare de lut…
Zi bună să aveţi!
[Reply]
[...] SLALOM PRINTRE BLOGURI – M`S BLOG (viaţă ratată); SIMION CRISTIAN (refuz şi-mi bag picioarele); ATITUDINI (ia şi de la noi); GIGI RUSU (povestiri din baltă); IOAN USCA (racila – 5); TEO NEGURĂ (ce pana mea); OTTILIA ARDELEANU (când te apropii de mine); MIRELA PETE (parfumurile verii); WORLD OF SOLITAIRE (viaţă ratată); PRO ATITUDINE (lider sau tiran); [...]
„Lăsaţi-vă creierul la uşă. Vi se va înapoia la plecare” ce tare e vorba asta.dar ce ne facem cu cei care si l-au lasat la maternitate si acum au functii?
[Reply]
[...] PDRTJS_settings_27158_post_1896 = { "id" : "27158", "unique_id" : "wp-post-1896", "title" : "Via%C8%9B%C4%83+agitat%C4%83+-+S%C3%A2nge+balcanic+%28100%29+poem", "item_id" : "_post_1896", "permalink" : "http%3A%2F%2Fcosminstefanescu.wordpress.com%2F2010%2F06%2F28%2Fviata-agitata-sange-balcanic-100-poem%2F" } păsările de noapte [...]
Sunt de acord cu rolul capital al unui lider. Dar mai cred ca un popor slab nu poate da nastere unor lideri puternici. Liderii pe care ii avem ne reprezinta, sunt ceea ce suntem fiecare dintre noi. Multimea nemultumita iese in strada si ii acuza pe lideri ca sunt hoti (si asta pe buna dreptate) dar fiecare dintre ei are buzunarele pline cu suruburi furate din intreprinderea unde lucra si de unde acum este disponibilizat. Romaniei nu ii sunt suficiente cateva imbunatatiri, ea trebuie sa renasca.
[Reply]
“… trebuie să trăiască la un standard moral mai înalt decât cei care îl urmeazä”
Daca as fi Murphy as spune: Cei care isi aleg un lider tind sa coboare sub standardul moral al acestuia.
Oricum multi si-au lasat creierul la usa si le-a fost inapoiat.
[Reply]
@Cristian Lisandru,
Desigur, vorbeati despre colos in spirit de gluma… Exista vreun colos politic prin Romania? MAi bine sa-i spunem ciclop… Suna mai in ton cu realitatea!
[Reply]
@Mihai Likar,
Acestia sunt irecuperabili. Au sinapsele inversate. Dupa cum se poate vedea cu ochiul liber cam ce gen de creier au cei care spun ca iau decizii pentru viata noastra…
[Reply]
@GC,
Corect. Sustin aceeasi idee. Daca se renunta la carpit, poate mai avem o sansa. Insa nici nu imi fac iluzii, deoarece carpeala face parte din traditie…
[Reply]
@Andrei Pop,
Cred ca unora inca nu le-a fost inapoiat. Se vede dupa cum rostesc poeziile care le sunt date ca sa fie invatate. Si apoi apar public ca sa ne convinga ca ei au creier…
[Reply]
Vă felicit dle profesor. Am intrat întâmplător la dvs pe blog, pentru o caricatură, şi… îmi place atitudinea!
Nicolae Geanta
http://nicolaegeanta.blogspot.com/2011/12/biserica-intre-autoritate-si_09.html
[Reply]
Pro Atitudine - 20 x Schindler Reply:
December 9th, 2011 at 8:05 pm
Multumesc pentru aprecieri. Te mai astept…
[Reply]
Mda … cam asta spuneam si eu in Staul rational
[Reply]