Narcisismul…mioritic
Europa, până să fie doar o realitate geografică, este o construcție mentală. Integrarea în structurile europene a fost celebrată la noi ca și cum ar fi fost o stare de fapt. Ignorându-se însă faptul că procesul de metamorfoză spre Europa nu presupune doar reformă instituțională și economică, ci și, în chip esențial, adaptarea mentalității noastre la noul model de homo europeus.
Că este dificil să facem și una și cealaltă este o realitate permanent demonstrabilă. Suferim de simptomul nerealismului și de penibile lipse de memorie. Uitându-ne trecutul care nu a fost cu nimic mai prejos decât prezentul. Ne amputăm perioadele ancestrale nefaste pentru a sări mai repede în viitor, descoperind însă duritățile unui prezent pe care nu ni-l mai dorim. În consecință, nici viitorul nu mai există. În condițiile unei inerții mentale în care clișeele despre o epocă glorioasă a spațiului mioritic apar cu obstinență.
Interbelicul este luat ca punct de reper, considerat momentul de vârf al unei țări aflate la răscruci de vânturi, o perioadă prosperă și democratică. Un intermezzo istoric care a fost, însă, la fel de falimentar politic și mental ca și prezentul nostru dramatic. Cu oameni la fel de oportuniști ca cei care ne decid astăzi destinele. Alții preferă o descindere mai în profunzime, mitologizând vremea primordială a geto-dacilor, identificând centrul lumii prin arealul nostru carpatin. Sau perioada voievozilor, salvatori merituoși ai unei Europe care uită astăzi să își exprime recunoștința!
O Românie care a fost populată cu consecvență (dar nu permanent) de false personalități, condusă de falși lideri, întemeiată pe false mituri. De care ne este greu să ne detașăm. Cei care își fac iluzii în legătură cu șansa de a începe o viață nouă fără să o fi asumat matur pe cea veche, cu toate cele bune și rele ale sale, se înșeală amarnic. Însă, rezistența la scrutarea reală a interiorului prezintă la noi o rezistență teribilă. Actualizarea insistentă a unui trecut glorificat și abandonarea în mrejele lui perpetuează un imobilism în raport cu noi înșine. Subjugarea de către mitologiile construite pe istorie este contraproductivă și paralizantă, demonstrând un narcisism specific. Amplificând în timp o boală care se cronicizează și reliefează un mental colectiv infantil. Evidențiind o matrice de gândire care stă la originea crizei cu care ne confruntăm. De zeci de ani…
A îndrăzni astăzi un proces de demitizare și de reliefare a unei psihologii naționale defectuoase este echivalent cu erezia. Demonstrând că narcisismul ne este mai drag decât pragmatismul, iar boala ne-o iubim mai mult decât antidotul. Și, în mod paradoxal, mai sperăm și la vindecare. Chiar pe termen scurt…
P.S. Am fost provocat să scriu această analiză, încercând să ofer un răspuns de ce cred că este imperios necesară o demascare a falsurilor pe care ni le-am construit în timp. Și de ce am această abordare în articolele mele. Adoptând maniera nu a unui pedagog, ci a unui diagnostician. Unui bolnav în fază limită nu-i povestești cât de frumos este ci îl supui unor terapii de șoc. Oricât de dure sau inconfortabile ar fi. În speranța că mai există șanse de salvare. Altfel, orice poveste atractivă este utilă doar în a-l ajuta să moară…frumos!!!!
Did you enjoy this post? Why not leave a comment below and continue the conversation, or subscribe to my feed and get articles like this delivered automatically to your feed reader.
Comments
In timpul comunismului istoria era propaganda politica. Acum nu stiu ce e. Ne-au facut sa ne indragostim de tara povestindu-ne despre eroi falsi, despre patriotism, unire, fratie de sange. Narcisismul acesta ar fi intr-un fel justificat daca am fi in primii ani 90. Suntem insa la 21 de ani de la revolutie si nu inteleg de ce persista.
[Reply]
Pro Atitudine - 20 x Schindler Reply:
September 1st, 2010 at 7:19 am
Mitologizarea nu este doar un produs al comunismului. El exsta anterior, insa comunismul l-a exacerbat. Este drept ca fiecare natiune are mituri, insa nu se lasa coordonata de acestea. Adica, o natiuen civilizata are capacitatea de disociere. Problema noastra este ca si doua decenii dupa revolutie continuam sa traim prin mituri. Eventual gasim vinovati doar in clasa politica si nu indraznim sa largim arealul. Considerand ca poporul este prea bun, prea bland, prea ospitalier, prea religios… Cunosti cliseele????
[Reply]
E mai uşor să fii narcisist, decât să faci ceva, asta e clar 
[Reply]
Pro Atitudine - 20 x Schindler Reply:
September 1st, 2010 at 7:23 am
E mai simplu fiindca nu iti da batai de cap. Dar nici nu te transforma. Si continuam sa ramanem o natie cu o memorie deformata, iubindun-ne un trecut care de fapt nu a existat. Decat in imaginarul colectiv… Si ne intrebam, in consecinta, cum a fost posibil ca unui popor cu un trecut atat de glorios sa i se intample dramele prin care trece. Peste vreo 2 secole, generatiile care vor veni vor vorbi despre prezentul pe care il traim in aceiasi termeni gloriosi. Asta in conditiile in care continuam sa traim cu aceleasi predispozitii de a mitologiza trecutul…
[Reply]
Ce fel de oameni sunt acei 5.200.000 de romani care l-au votat in decembrie 2009 pe Basescu, dupa tot ce a facut el in primul mandat? SUNT TOTI INTELECTUALI CU STUDII SI DOCTORATE, NUMAI CLASA OAMENILOR EDUCATI! )
[Reply]
“Uitându-ne trecutul care nu a fost cu nimic mai prejos decât prezentul.”
Super Adevarat! Inertie mentala. Da. Din pacate parca am fost vaccinati..impotriva unei mici…cele mai mici luciditati
[Reply]
“O Românie care a fost populată cu consecvență (dar nu permanent) de false personalități, condusă de falși lideri, întemeiată pe false mituri. De care ne este greu să ne detașăm”
Bine spus “nu permanent”. Au existat cu adevărat personalităţi şi cu siguranţă că numai datorită lor nu ne-am dus de râpă definitiv. Lideri falşi – cu duiumul. Mituri false – asemenea. Nu mai reuşim să deosebim grâul de neghină, cum se spune, şi luăm în derâdere propriul viitor. Ar trebui trasă o linie, dar spunem asta de foarte multe ori şi a devenit hilară ideea. Pentru mulţi.
O zi bună să aveţi!
[Reply]
Pro Atitudine - 20 x Schindler Reply:
September 1st, 2010 at 7:14 am
Au existat si continua sa existe personalitati. Insa, influenta lor a fost marginala, nu fiindca nu ar fi avut cu ce influenta, ci pentru ca atitudinea societatii fata de acestea a fost in acesti parametri. Personal, imi mentin ideea exprimata in articol ca predispozitia de a ne construi mituri nesustenabile ne-au adus in situatia de a nu mai avea capacitatea de a ne asuma trecutul si nici prezentul. Aceasta nu inseamna ca avem in psihologia noastra doar aspecte negative, insa cele pozitive nu sunt la cota pe care vrem noi sa le ridicam. Mitologizarea este atractiva, insa ne-a impins in zona critica…
[Reply]