O țară a spectatorilor de carieră?
Concepția societății românești despre rău se limitează doar la violență și distrugere, dar lipsa de acțiune poate fi și ea o formă de rău, atunci când este nevoie de ajutor, de dezacord, de nesupunere sau de avertizare. Problema democrației este problema fiecărui individ luat în parte. Aceasta înseamnă că fiecare trebuie responsabilizat să înțeleagă că dacă nu crede că poate face diferența atunci nici nu se va strădui să o facă – ceea ce va permite altcuiva să stabilească criteriul de selecție al valorilor personale sau al idealurilor democratice.
Atât în ceea ce privește pe indivizi, cât și la nivelul acțiunii și mentalității comunităților, indiferența în fața răului poate fi considerată mai rea decât răul însuși. Acesta fiind nodul gordian pe care nici măcar nu ne străduim să îl desfacem…
Este imperios necesar ca să ieșim din starea de izolare narcisică convențională și să ne înălțăm spre o formă superioară de participare la soarta colectivă. Trebuie să înțelegem la un nivel mai degrabă existențial decât conștient, că spațiul dintre oameni este o iluzie, că suntem toți uniți printr-o identitate umană comună. Fiindcă în sufletele noastre nu există doar rupturi și animozitate, ci și caritas, o formă de exprimare a iubirii.
Din păcate, istoria demonstrează cât de fatală poate fi pierderea memoriei și ignorarea realității. Care este diferența psihologică dintre o masă de oameni care se droghează, adormindu-și vigilența eului și sute de mii de buni cetățeni ce ridică brațele la o demonstrație nazistă, stăpâniți de un entuziasm fără margini pentru cultul violenței?
Care este diferența la nivel mental între o colectivitate umană ce comite crime în masă și o alta care asistă pasiv la propagarea răului? Câte atrocități, pogromuri, genociduri nu au pornit de la oameni obișnuiți, conduși de o vastă ideologie seducătoare sau de spiritul de turmă?
Istoria stă mărturie a faptului că indiferența benignă transpune individul în situația de a deveni un agent al răului. Întotdeauna cei care comit crime în masă sunt puțini. Și mai infim este, însă, numărul celor care protestează. Majoritatea sunt spectatori, oportuniști, indiferenți, intimidați, oameni obișnuiți neinteresați de ceea ce se întâmplă în afara razei lor de interes.
Lumea este periculoasă, însă nu doar din cauza oamenilor care fac răul, ci din cauza oamenilor care stau și îi permit acestuia să se desfășoare. Societatea se degradează din cauza oamenilor obișnuiți, dar cu o conștiință fisurată de prea multele compromisuri cu viața.
Dictatorii nu au colaborat cu nebunii. Ci i-au avut ca parteneri pe oamenii simpli (prin dezbinare și căutare de țapi ispășitori), convingându-i că servesc unui interes nobil. Chiar dacă a fost necesară abrutizarea propriilor suflete sau brutalizării altora. Cele mai oribile lucruri pot avea la origine un motiv aparent lăudabil. Pe care unii îl numesc reformă…
Cuvintele lui Robert F. Kennedy sunt o chintesență a lipsurilor multiseculare ce ne bântuie existența: „În orice timp când o persoană stă în picioare pentru un ideal, sau acționează pentru a îmbunătăți viața altora, sau se luptă împotriva nedreptăților, el trimite mai departe un minuscul susur de speranță.”
Cea mai falimentară opțiune ar fi evadarea din societate. Fiind, de fapt, varianta pe care o practicăm cu mult succes ca pe un hobby național. De aici și lipsa de speranță care ne spulberă sensul vieții. O reînviere a vieții colective și al idealurilor comunitare ar mai da o șansă unei supraviețuiri demne.
Condiția este ca să arătăm că suntem preocupați de redresarea țării nu doar vorbind despre aceasta, ci și luând atitudine împotriva răului. Un rău care este prezent din belșug și se manifestă sub diferite nuanțe. Abia atunci țara spectatorilor de carieră ar putea deveni cu adevărat o nație!
Did you enjoy this post? Why not leave a comment below and continue the conversation, or subscribe to my feed and get articles like this delivered automatically to your feed reader.
Comments
Dumneavoastra, dom’ profesor, unde va situati? In majoritate sau in minoritate?
Cum vedem noi paiul din ochiul vecinului…
A, inteleg: dvs. faceti parte din minoritate; va pasa si reactionati; luati “atitudine” pe blog; ii “loviti” prin cuvinte; nu sunteti un “spectator”.
Avand in vedere ca si eu va citesc articolele si comentez pe blog, pot spune despre mine ca nu sunt un simplu spectator; Corect?
[Reply]
Pro Atitudine - 20 x Schindler Reply:
May 26th, 2011 at 5:36 am
Tiberiu,
Iti apreciez consecventa, nu insa si nedumeririle. Faptul ca vedem solutionarea in mod diferit nu inseamna ca unul face si altul tace! De unde stii ca ma limitez doar la a scrie pe blog?
Doar ca exemplu> saptamana viitoare particip la un simpozion voi prezenta ceva legat de spiritul civic. Rolul meu este sa educ si asta voi face, fie in scris, fie vorbit. Acum lucrez la o carte.
Ma repet atunci cand spun ca eu vad solutia in educarea maselor si nu in tot genul de variante revolutionare! A lua atitudine nu inseamna sa ies cu parul in strada, ci a arata ca imi pasa prin faptul ca imi doresc schimbarea societatii.
Insa, exista si alte variante pentru a a face asta. Nu sunt impotriva miscarilor de strada, daca sunt pasnice, insa s-a demonstrat ca in Romania acstea nu folosesc la mare lucru. Asa ca nu crezi ca este utila o schimbare de strategie????
[Reply]
Tiberiu Reply:
May 26th, 2011 at 9:16 am
Buna ziua Dom’Profesor,
Nu ma vedeti, dar zambesc si aplaud…; Ce frumos, mergeti la simpozion, si scrieti o carte; (Noul Testament s-a invechit)
Si faceti si un fallow-up al acestei activitati? Cam care ar fi rezultatele care va indreptatesc sa va manifestati atat de optimist?
Si acum sa lamurim niste neclaritati:De unde concluzia ca solutia mea este una “revolutionara”, “cu parul in strada”?
Parerea mea este ca, fie confundati termenul “atitudine” fie il denaturati intentionat pt. a-si pierde din consistenta. Si aici revin cu exemplul meu: Atitudine este ca atunci cand vezi un batran jefuit, sa intervi (sau o tara jefuita, sa-ti asumi responsabilitati si sa oferi alternativa) si nu sa stai pasiv, sa ajungi acasa si sa condamni fenomenul in cadrul familiei, cunoscutilor, pe blog, la simpozioane, in scrieri, etc. Nu numai ca este egal cu zero dar reprezinta si o degradare a fiintei umane.
Si ca sa raspuns la intrebarea dvs: Nu. Nu considera ca ceea ce faceti reprezinta o strategie. Singura strategie existenta este participarea activa la deciziile cetatii. Stiti era un cantec: “aia hoti, astia hoti, mama lor la toti”; L-as parafraza si as spune: aia hoti, astia hoti, noi cu totii niste prosti (vedeti, pana si autorul acestor versuri a facut “educatie” in spiritul dvs…, si n-a rezolvat nimic)
Mersi.
[Reply]
Pro Atitudine - 20 x Schindler Reply:
May 26th, 2011 at 9:33 pm
Tiberiu,
A participa la treburile cetatii nu inseamna neaparat sa intru in viata politica. Insa, nici nu o exclude! Se pot face multe lucruri evitand compromisul politic.
Viata cetatii nu inseamna doar decizii politice. Este mai mult de atat. Atunci cand voi considera ca trebuie sa ma arunc in apele tulburi ale politicii si voi avea si pentru ce te asigur ca o voi face. Deocamdata nu prefer sinuciderea!!!!
Te asigur ca lumea a fost schimbata mult mai in profunzime fara politica! Iti pot oferi multe exemple in aceasta privinta!
*O reînviere a vieții colective și al idealurilor comunitare ar mai da o șansă unei supraviețuiri demne.*
Suntem atat de risipiti incat acum in acest moment social , politic , economic, moral a devenit imposibil!
„Trebuie să învățăm că a accepta pasiv un sistem nedrept înseamnă să cooperăm cu el și astfel să devenim participanți la acest rău. (M.L. King, Strenght to love)
Am invatat ….
[Reply]
Pro Atitudine - 20 x Schindler Reply:
May 26th, 2011 at 5:38 am
Este adevarat ca suntem risipiti si aceasta ne face mai usor de infrant. Ajungem rand pe rand sa ne predam si asta doare cel mai tare…
[Reply]
Ma uitam cum tinerii din Spania zilele trecute isi strigau…Vrem sa muncim in tara…ai nostri insa nu au stigat, nu au deranjat pe nimeni si au plecat!
[Reply]
Pro Atitudine - 20 x Schindler Reply:
May 26th, 2011 at 5:39 am
Stii chestia cu `capul plecat~… Am devenit profseionisti in aceasta privinta!
[Reply]
Implicarea indiferent de consecinte a profesorilor ar fi un exemplu, insa nu mai suntem un model, ci simpli cetateni in lupta cu supravietuirea , locului comod , asigurarea postului prin indiferent ce mijloace si metode !
Tacerea majoritatii cand o colega protesta pentru toti e cel mai bun exemplu!
[Reply]
Pro Atitudine - 20 x Schindler Reply:
May 26th, 2011 at 5:42 am
Ai o crunta dreptate. Observ nemultumiri intre colegii mei profesori, insa si imposibilitatea de a discuta cu ei ceva mai profund. Stiga, dar nu mai citesc! Se enerveaza, dar nu mai culturalizeaza! Treburile gospodaresti au devenit mai importante, iar distractiile sunt o prioritate! SUnt colegi de-ai mei, insa nu pot sa nu constat ca ideea de civism si de atitudine nu mai constituie o prioritate. Insa, a constituit candva????
[Reply]
“Dictatorii nu au colaborat cu nebunii. Ci i-au avut ca parteneri pe oamenii simpli (prin dezbinare și căutare de țapi ispășitori), convingându-i că servesc unui interes nobil. Chiar dacă a fost necesară abrutizarea propriilor suflete sau brutalizării altora. Cele mai oribile lucruri pot avea la origine un motiv aparent lăudabil. Pe care unii îl numesc reformă…”
Reformă. Este folosit exccesiv acest cuvânt, chiar de către cei care se şi iluzionează că fac… reforma. Mă rog, ar trebui să se reformeze pe ei înşişi, înainte de toate. Ceea ce nu se întâmplă, vorbind strict despre noi. Ce e pe la alţii, în unele situaţii, nu este interesant, ar trebui să nu ne mai uităm peste garduri.
Drumul către iad este pavat cu intenţii bune, după cum se spunea.
Bine te-am regăsit, Florentin, gândurile mele bune!
[Reply]
Pro Atitudine - 20 x Schindler Reply:
May 26th, 2011 at 9:35 pm
Adevarul este ce ne-am reformat si de reforma! Pur si simplu ne-am saturat de acest concept! Ceea ce ar fi trebuit sa fie o ocazie de progres a ajuns o mare deziluzie…
[Reply]
Se pare ca nu exista o singura solutie pentru a coagula o comunitate, insa functioneaza “modelul insulelor”.
Ar fi japonezii, islandezii, englezii, SUA, (Cuba si Haiti, nu); ar mai fi statele inconjurate de popoare ostile: Israel.
Poate si Ungaria, Croatia…
Teorii…
[Reply]
Solutia ar putea fi implicare la gradele decizionale ale departamentelor societatii… educatie,politica,stiinte juridice,activitati sociale,umanitare,culturale etc.Insa concret aspectul politic si juridic modifica in mod concret si vizibil mersul unei societati,indiferent de natiune.Cei care sunt membrii ai acestor structuri mai ales cu functii decizionale pot schimba in bine sau in rau natiunea.Zilnic in orice departament de activitate raporturile si actele juridice predomina, aceste institutii fundamentale ale posibilitatii existentei modifica si reglementeaza in concret raporturile patrimoniale si nepatrimoniale dintre noi.Aici nu este vorba de spectatori ci de membrii activi ai raporturilor sociale.Tara noastra ( a ”cascatorilor de gura”)poate fi schimbata doar daca acei oameni cu atitudine pot influienta si schimba in mod concret aparatul de functionare al societatii,dar asta presupune existenta lor la carma! Strigand de pe margina putin se poate realiza..poate doar o manipulare ”pozitiva” dar segmentul eset foarte restrans..din pacate prin forta de coercitie a statului uneori indivizii se pot supunii normelor sociale.
[Reply]
john_pro_lex Reply:
May 27th, 2011 at 6:49 pm
”CONCRET” este cuvantul care l-am repetat insa …. dupa Ion Iliescu ”meandrele concretului”…..:)))
[Reply]
Tiberiu Reply:
May 30th, 2011 at 10:32 am
“Tara noastra ( a ”cascatorilor de gura”)poate fi schimbata doar daca acei oameni cu atitudine pot influienta si schimba in mod concret aparatul de functionare al societatii,dar asta presupune existenta lor la carma!”
Salut,
Spre deosebire de Dom’ Profesor, eu sunt de acord cu tine (si nu pierd niciun prilej de a-l “sanctiona” ), dar cum facem sa materializam aceasta axioma?
Aici ne confruntam cu 2 probleme:
Una este dezinteresul acestor oameni de a accede la “carma” (vezi cazul domnului Profesor … ) si a doua este ca, o data depasita aceasta etapa, accesul este practic imposibil, partidele politice fiind “confiscate” de catre cateva grupuri de interese, functionand ca niste S.R.L.-uri, nerespectandu-si menirea/conceptul.
[Reply]
N-am evadat din societate, nu-mi sunt indiferente neregulile, mă implic de câte ori pot, dar- uite vezi, apare acest „ dar„..nu văd rezultatele intervențiilor mele.
Sau , mai dureros- prea puțini susținători se găsesc. Unii chiar reacționează violent.
[Reply]
Eu cred ca tine de mentalitate si solutia este sa existe lideri reali de opinie care sa ii convinga pe “spectatori” ca e cazul sa se implice. Si nu e vorba de implicare in politica ci in viata lor de zi cu zi. Altfel nu vad cum. Diferenta o fac cei care cedeaza locul in metrou sau iau apararea cuiva care are nevoie sau ajuta la nevoie sau iau atitudine atunci cand li se intampla sa asiste la ceva rau. Asta inseamna implicare, nu neaparat sa candideze la functii publice.
[Reply]
“Somnul natiunii naste monstrii.” – Goya
“Lumea nu va fi distrusa de cei care fac rău, ci de aceia care îi privesc şi refuză să intervina.” – Albert Einstein
Actiunea individuala nu duce la nici o finalitate, pentru ca energia se consuma in directii diferite.
Natiunile care au evoluat au perfectionat mecanismele sociale prin care au transformat liderii din stapani in functionari cu responsabilitati si au stabilit obiectivele prin dezbateri. Nu au ales liderii si nu le-au dat cecuri in alb.
[Reply]
Si eu am aceeasi parere, este al doilea in posturile mele despre ce trebuie facut pentru a schimba lumea: sa nu fii indiferent
http://sirimie.blogspot.com/2010/10/ce-cred-eu-ca-trebuie-facut-pentru_24.html
[Reply]
Pro Atitudine - 20 x Schindler Reply:
May 26th, 2011 at 5:30 am
MA bucur ca suntem pe aceeasi lungime de unda!
[Reply]