Viața în România în pași de dans…solo!
Nici unul nu s-a născut ca salvator sau ca ucigaş, acestea sunt alegerile pe care fiecare le facem în viaţă. Nimeni nu are forţa de a ne transforma în spectatori fără consimţământul nostru şi noi nu suntem cu adevărat niciodată singuri – dacă avem curajul de a acorda atenţie acelei încă “mici voci” din interiorul nostru. (Barack Obama, Holocaust Remembrance Day, 2009)
Omul are nevoie de repere stabile. Dacă această întoarcere spre valori este dezirabilă, atunci reinventarea unei pedagogii a modelelor este absolut necesară. Redescoperirea rolului modelelor în educaţie este o consecinţă inevitabilă a centrării educaţiei pe valori.
Nu a existat niciodată vreun sistem educativ care să nu fi conturat un anumit ideal sau model educativ. Dacă antichitatea elenistică identifica modelul în erou, în Evul Mediu idealul era întruchipat de monah şi cavaler. Renaşterea a reliefat personalitatea umană ca “homo universale”; revoluţiile au impus idealul personalităţii productive iar comunismul a iniţiat crearea “omului nou”, muncitor și ascultător. În perioade diferite, folosind căi de influenţe alternative, s-a ajuns la formarea unor oameni socialmente diferiţi.
În România pretins capitalistă asistăm, însă, la nașterea omului pierdut în spațiu. A omului care nu mai are repere și nici modele. Și nici voința de a reveni din nou în normalitate. Nici măcar în viitorul imediat. Un om care trăiește haotic, la întâmplare, fără demnitate și impunere de respect. Incapacitatea de rezistență la umilir
e și expunerea la ridicol până la cote penibile exprimă o realitate cu care din nefericire suntem nevoiți să conviețuim. Modelul de rezistență nu ne este familiar, iar speranțele de redresare nu pot fi decât minime. Ezităm să luptăm și ne exprimăm rezerve față de ceea ce ne scoate din letargia vieții. Constatarea pe care acum un secol o făcea academicianul C-tin Rădulescu Motru nu poate decât să ne determine la un strop de introspecție:
“Neamul românesc a avut în trecut eroi şi martiri. Dar ce folos a tras el din pildele date de aceşti eroi şi martiri? Nici un folos. A continuat viaţa plecată de mai înainte. Pildele eroilor şi ale martirilor nu s-au altoit pe sufletul său, pentru ca să dea roadele aşteptate. Eroii şi martirii i-au rămas de poveste, nu de îndemn la faptă…”
„Eroismul„ popular a fost demonstrat în aceste zile prin capacitatea de a rezista ore în șir la cozi interminabile. Ca semn de supunere față de pretențiile unui sistem barbar. Deplângându-se însă apoi martirajul care fost creat. Este însă singura formă de martiraj de care părem a fi capabili. Nu pentru idealuri, ci în spiritul supunerii în care suntem instruiți de decenii. Uitând că oamenii care agonizează nu acţionează, doar oamenii care acţionează nu agonizează. Însă, și atunci nu doar în interes propriu, ci pentru scopuri care transced arealul existențial personal.
O asemenea filosofie superioară de viață ne este străină, fapt demonstrat și de spiritul de dizidență în parametri minimi existent pe plaiurile mioritice. Modelele în acest sens ne-au lipsit, iar efectele le resimțim cu toții. Și chiar atunci când au existat nu au fost o sursă de inspirație. Dizolvarea societății civile fiind doar consecința inevitabilă a crizei de valori autentice cu care ne confruntăm. Și a indiferenței în care ne complacem, în pași de dans…solo!
P.S. Intelectualii se agită. Se revoltă. Anunță grevă fiscală. Ar contrazice ceea ce am scris în acest articol. De ce nu au făcut-o atunci când au fost atinse drepturile celor mai săraci? Și demnitatea le-a fost călcată în picioare?… Acum chiar lideri din arcul guvernamental se alătură revoltei. Desigur, doar buzunarul este personal. Nimic despre idealuri sau lupta pentru drepturile omului. Ci doar despre propriul dans…solo!
Did you enjoy this post? Why not leave a comment below and continue the conversation, or subscribe to my feed and get articles like this delivered automatically to your feed reader.
Comments
“În România pretins capitalistă asistăm, însă, la nașterea omului pierdut în spațiu. A omului care nu mai are repere și nici modele. Și nici voința de a reveni din nou în normalitate”…
Excelent. Omul pierdut în spaţiu. Aşa suntem, de multă vreme. Într-o stare de imponderabilitate, la toate nivelurile. Plutim de colo-colo, fără să găsim un reazem. Reperele s-au ascuns sau au fugit. Nimeni nu le mai poate aduce înapoi, cel puţin deocamdată…
[Reply]
Astazi din pacate putini mai cred in solutiile care le ofera politica,de fapt doar prin politica se poate stabili/restabili o situatie economica,sociala culturala etc. intr-un cadru concret.Nu toata clasa politica este la fel,fara politica nu putem exista si nici politica fara noi.Un allt plan de guvernare obiectiv,dinamic si bine intentionat poate schimba radical soarta acestei tari,acest lucru depinde de votul alegatorilor.Aristotel spunea: ” Statul este creatia naturii si omul prin natura sa este un animal politic” Soarta unei natiuni depinde de conducatorii sai,noi ne-am decis aceasta stare din pacate. Un slogan prin care incercam sa sensibilizam opinia publica in tabara de la care tocmai am participat: intr-o lume neDREAPTA alege la STANGA!!! orice comentarii si opinii pot fi……..
[Reply]
@Cristian Lisandru,
Putinele repere care mai exista sunt ignorate sau marginalizate. In schimb ni se impun pseudovalori care au un impact distrugator.
[Reply]
@Valeriu Ungureanu,
Nu stiu cum stau lucrurile in Republica Moldova, insa in Romania o asemenea preocupare in acest moment este inexistenta. Cred ca exista astfel de repere si ca modelele idelae nu au disparut, insa ele sunt disispate, aruncate in anonimat si ucise prin indiferenta. Sentimentul de inutilitate este pregnant ca urmare a acestei atitudini. In genere, se spune ca orice societate are propriile pseudo-valori. Nu se poate pretinde Romaniei sa faca exceptie de la aceasta. Insa, ca termeni de comparatie, ma gandesc ca proportia de prezenta a acestor surogate!!! Orice societate normala stie sa le impinga spre margine si sa lase centrul invadat de valori autentice. Situatia trista la noi consta in faptul ca ne domina exact reversul…
[Reply]
@john_pro_lex,
Situatia actuala nu mai este generata doar de mediul politic, ci si de societatea care se complace in aceasta degringolada. Crezi sincer ca directia ideala este spre stanga? Si ca astfel se vor remedia toate neajunsurile societatii?
[Reply]
“Asta-i cronica unei senilitati premature
Si e reactia intarziata a unei minti imature.
Prea bolnav sa munceasca, prea fricos sa fure,
Prea mandru sa ceara. Multumit sa-ndure.”
Cheloo (Parazitii) – Cronica unei senilitati premature
[Reply]
In principiu cred in masurile evocate de doctrina de stanga,insa sunt convins ca o combinatie intre stanga-dreapta ar genera o masura pozitiva. Dupa cum se stie in occident predomina guvernarile democrat- republicane si nici pe departe guverne exclusiv de dreapta.Rezultatele sunt evidente.Problema este ca regimul politic trebuie adaptat la nivelul unei anumite societati,tinand cont de cultura,civilizatia,stare economica,conditia sociala,asteptarile populatiei si capacitatea de a se adapta la un anumit tip de schimbare.Romania nu este capabila sa adopte un regim de dreapta in exclusivitate asta si datorita conditiei istorice si sociale din care provenim.Trecutul a dovedit acest aspect,iar populatia majoritar saraca nu este pregatita sa se adapteze cerintelor unui regim de dreapta. In ceea ce priveste conceptul de stanga si dreapta personal nu consider ca doar stanga este solutia si masuri de dreapta nu ar fi utile,insa cred ca in Romania o solutie exclusiv de dreapta ne-ar afunda si mai rau nu pentru faptul ca dreapta este negativa ci pentru faptul ca nu se poate adapta unei asemenea societati.Problema nu este Dreapta sau Stanga ci populatia careia se adreseaza.Cred ca intr-o societate cu un alt trecut,cu un alt grad de cultura si mentalitate un regim de dreapta ar fi cu rezultate,insa in ceea ce priveste tara noastra ma inndoiesc. Personal sund deacord cu un capitalism curat (la noi nu exista)dar si cu o structura social democrata vertebrala ,pentru aceasta tara.Descentralizarea din pacate la noi nu a dus la progres ci la infractiuni de coruptie.Socialismul anterior a tinut in frau acest aspect asta ar fi avantajul nedescentralizarii.Nu sunt adeptul unui socialism de genul,toti la fel ,toti la un serviciu.etc. cred intr-o social democratie autentica “combinata” cu masuri de dreapta adaptate la situatia unei natiuni,existand un echilibru social intre profesiuni si venituri. In contextul STANGA SI DREAPTA este o opinie personala bazata pe o convingere personala pe baza unor date si dogme de ordin politico-social,nu consider punctul meu de vedere ca fiind absolut,insa e normal ca fiecare sa stim in ce valori credem si de ce.
[Reply]
Preoţii, ca şi pedagogii, pot fi mai buni şi mai puţin buni!
Am asistat la ritualuri bisericeşti. Am asistat şi la predicile care urmează după… Vreau să mă refer doar la un exemplu… Predicile părintelui Ioan Ciuntu, de la Biserica Sfânta Teodora de la Sihla, au fost ascultate de Grigore Vieru, Nicolae Dabija, numeroase alte personalităţi din Basarabia. Sunt “lecţii” de neuitat – repere pentru suflet şi spirit. Sunt lecţii de credinţă, de patriotism, de omenie, de bunătate, lecţii adresate tuturor, de la mic, la mare…
Serviciile divine sunt extraordinare. Pentru ritualurile religioase solicitate de enoriaşi nu se impun taxe – enoriaşii achită atâta cât pot… Lumânările – foarte ieftine comparativ cu alte biserici. Accentele sunt puse pe bunătate, pe valori spirituale şi duhovniceşti, exemplul propriu fiind unul dintre cele mai importante instrumente educative.
Părintele Ioan Ciuntu, a fost distins ieri cu Ordinul Republici, cea mai înaltă distincţie a Republicii Moldova, alături de alt slujitor al cultelor – Petru Buburuz.
Sunt eroi ai timpurilor noastre, ambii având poziţii civice, patriotice şi naţionale ferme. Au luptat împreună cu toţi moldovenii pentru libertate, drepturi şi credinţă. Faptele lor i-au făcut eroi, nu distincţiile acordate.
E realitate, Florentin!
[Reply]
@Valeriu Ungureanu
Este o realitate pe care nu mi/am propus a o neg. Si astfel de exemple pot continua atat din sfera religioasa, cat si din cea laica. Orice societate castiga din faptul ca astfel de persoane sunt mediatizate si pot servi ca exemplu de comportament pentru generatii intregi.
Eu ma refeream la comentariul meu la faptul ca atunci cand o societate este in degringolada atunci si biserica trebuie sa isi asume partea de vina. Daca mentalitatea este retrograda, ceea ce arunca o societate in criza, atunci biserica nu se poate delimita ca si cum nu ar avea nici un rol in ceea ce se intampla. Cazul din Romania este elocvent. Trecem nu doar printr-o criza economica, ci si prin una de sistem precedata de una a mentalitatilor. Or, mentalitatile sunt un produs al educatiei. facute de scoala, dar si de biserica. Nu se poate spala nimeni pe maini, atat timp cat numarul complicilor la o asemenea stare de fapt este mult mai mare. De aceea consider ca esecul educational este mult mai amplu si nu apartine doar mediului politic.
[Reply]
@Andrei Pop,
O zice el destul de bine ca sa nu mai necesite un alt comentariu!!!!
[Reply]
“Exemplul este şcoala omenirii, exemplele învăţă.” – Edmund Burke
Erou este şi “persoana care se remarcă într-un domeniu de activitate prin muncă și calități morale înalte”.
Poziţia civică pe care o ai ar putea pretinde, cel puţin din punctul meu de vedere, la una de deosebită. În asemenea cazuri este imperios să foloseşti microscopul pentru a vedea amănuntele, dar şi ochiul liber pentru a găsi exemplele bune. În pedagogie, ştii bine, cât de eficient este exemplul propriu şi bunătatea. Nu e pentru prima dată când vin cu această teză. Îmi place mult cum abordezi problemele, îmi place stilul elevat şi lucid al articolelor, dar, încă o dată repet că trebuie de găsit neapărat şi ceea ce este bun în societate. Traian Popovici ar fi văzut doar răul?
Biserica e condusă de oameni, chiar şi dacă sunt feţe înalte bisericeşti. Şi feţele înalte ale bisericii sunt diferite. Greşesc şi ele…
Evident că eşecul educaţional aparţine întregii societăţi, chiar dacă vina reală o poartă nemijlocit anumite persoane.
[Reply]
Pro Atitudine - 20 x Schindler Reply:
August 28th, 2010 at 2:55 pm
Accept observatiile facute si multumesc pentru ele. Insa, cred ca situatii exceptionale impun maniere de abordare exceptionale. In primul rand, nu este scopul meu sa reliefez personaje individuale (in genul in care le-ati mentionat in comentariul anterior), ci sa descriu fenomene generale. Asa cum sunt ele si cum se impun in constiinta publica. Voi explica intr-un articol saptamana viitoare de ce am acest stil de abordare. Si de ce cred in eficienta lui daca este coordonat cu inteligenta. Nu sunt in vanatoare de un anumit gen de subiecte, ci incerc sa descriu situatii care marcheaza in mod decisiv mentalul colectiv. Recunosc ca sunt in lupta deschisa cu mentalitatile retrograde, aceasta fiind principala mea preocupare. Partea pedagogica este esentiala, elementele pozitive sunt vitale insa ele au mecanismul lor de functionare la momentul oportun. Ceea ce este imperios necesar acum este o confruntare a societatii cu propria realitate in care traieste. Pentru ca apoi sa se poata introduce si elementul pedagogic de care vorbiti. Nu uitati ca educatia comunista a fost construita chiar din aceasta perspectiva pedagogica. Totul a fost prezentat extrem de pozitiv, exagerat de moralizator. Personajele istorice nu aveau nimic negativ si se pare ca inca sntem tributarii unui asemenea mod de gandire. Si ce a iesit? O societate aflata in criza morala, incapabila de a-si privi prezentul si viitorul in fata…
Nu ma pretind un moralist si nici nu am adoptat o asemenea pozitie. Insa, daca este sa privim in literatura specifica moralistilor, cum ar fi Caragiale, ar putea fi si ei crticati pentru maniera lor de a vedea societatea.
Nu ma pretind a fi o copie a lui Traian Popovici, ci de vreo 3 ani ma straduiesc cu promovarea lui ca model atitudinal. Adica, exact ceea ce consider ca ne lipseste. Un moralist in viata este Andrei Plesu care este expus unor atacuri directe tocmai fiindca are o maniera de a scrie care ar putea fi calificata ca negativista. Si, totusi, as completa eu, extrem de necesara!!!!
[Reply]
Pro Atitudine - 20 x Schindler Reply:
August 28th, 2010 at 3:00 pm
CA sa fiu si de acord cu dvs., ma gandesc in viitorul imediat sa abordez un ciclu de articole care sa valorizeze exemplul unor oameni care au avut curajul civic de a fi luptatori pentru cauze nobile. Sau eroi in propriul domeniu de activitate, asa cum spuneti. Vreau insa sa ma folosesc de exemplul lor pentru a identifica disfunctionalitatile noastre. Altfel, orice exemplu pozitiv este frumos si…doar atat!!!!
[Reply]
Valeriu Ungureanu Reply:
August 28th, 2010 at 4:50 pm
Dragă Florentin. E în dreptul tău să abordezi orice poziţie.
Totuşi, vreau să aduc încă un exemplu – Eminescu! A criticat, dar a şi iubit…
Eşti foarte talentat şi sunt convins că ai un viitor strălucit. Cu atât mai mult – foloseşte o abordare mai largă, un instrumentariu mai bogat… Nu uita – oamenii cu adevărat mari, sunt nu numai generoşi, dar şi mărinimoşi…
Pro Atitudine - 20 x Schindler Reply:
August 28th, 2010 at 5:05 pm
Multumesc in mod sincer pentru sugestii.
In privinta lui Eminescu, insa, daca este sa ma raportez la articolele sale politice din ziarul timpul nu as prea fi de acord cu variantele sale de iubire. Insa, este drept ca Eminescu a avut o plaja mai larga de abordare, fiindca a fost un geniu. Ceea ce nu este cazul meu!
Dupa cum am mai spus ma simt acum nevoit sa ma justific. O voi face saptamana viitoare intr-un articol in care sa am posibilitatea sa imi exprim strategia. Asa ca deja sunteti invitat!!!!
Va doresc o zi buna mai departe si va multumesc si pentru aprecieri si pentru neconcordantele exprimate fata de viziunea si stilul meu de abordare. Imi face cinste timpul pe care mi-l acordati prin citirea articolelor mele, mai ales de pe pozitia pe care o detineti. Ce sa fac, Google vorbeste!!!!
Buuun…acum stiu c iti plac provocarile .acest articol este de ,,sapienti sat”-scurt dar satisfacator,-,,cum laude!” Eu n-as pune semnul egal intre politica si valoare morala,caci astazi exista o eroziune produsa de manipularile si dezinformarile maseipopulare romane mai mult sau mai putin intentionate.Dar daca omul isi intelege cat mai larg destinul sau in lume ,pe intreaga durata a vietii individuale,dependenta de viata comunitatilor care il inegreaza,fara sa-l omogenizeze,atunci putem presupune ca el stie de ce si pentru ce traieste.Nu numai teoretic ci si practic el are oconturata o oarecare constiinta (moral-politico-religioasa),un sistem de valori sivirtuti cu care sa-si calauzeasca existenta zbuciumata.De aici o intrebare-care ar fi idealul tau social de mode moral contemporan?(daca exista asa ceva…….) Revenind putin la ultima discutie,am inteles ca mergi pe principiul -,,daca nu te lovesti n-ai cum sa te vindeci”,ma insel?Eh eu cred ca libertatea se traiest prin cunoasterea adevarului si cum adevarul este atat de relativ,nici libertatea nu are cum sa fie absoluta.Vorba lui Maiorescu ,nu exista limita eterna insa vesnic ne opreste o limita…NU TI S-A INTAMPLUT NICIODATA CA SA FII LIMITAT FARA VOIE?..Atunci cat de liberi ne putem considera vis a vis de aceste limite sociale ,morale,religioase…?
[Reply]
Pro Atitudine - 20 x Schindler Reply:
August 28th, 2010 at 5:38 pm
Bine ai revenit! Voi incerca sa fiu punctual si sper sa inteleg bine provocarile tale:
1. Da, imi place sa fiu provocat si de aceea exist si eu prin blogosfera!
2.Intelegerea destinului in lume se face in mod individual. Nu exista un destin colectiv decat daca supralicitezi importanta grupului. Cred in necesitatea acestuia, a oricarui tip de comunitate (religios sau laic) insa doar cu scop social si formativ, nu si transfer de personalitate. Nu accept statutul de clona si nici ca altcineva sa devina dictator peste constiinta mea. Atata timp cat Dumnezeu respecta liberul arbitru ar fi bine ca si omul sa o faca…
3. Ma intrebi asupra modelului contemporan! Nu cred ca as putea sugera o anumita matrice, insa cateva trasaturi se impun. Daca este sa creez un portret robot acesta ar trebui sa contina urmatoarele elemente: introspectiv, idealist, luptator, religios (dar nu habotnic si nici un papa-lapte), plin de initiativa si moralist. Acestea imi vin in minte la repezeala, insa recunosc ca modelele mele sunt din sfera activitatii civice, a celor care au avut curajul de a fi anti-sistem, atunci cand situatia a impus-o. Vreau sa pregatesc un ciclu de articole pe acest segment. Adica, expuneri de modele necesare lumii contemporane!
4.Conceptia mea de viata este ca orice boala are remediu, atata timp cat recunosti ca esti bolnav. Si, dupa cum stii, cea mai grea parte nu este neaparat terapia (desi este dureroasa) cat constintizarea bolii. Mai ales cand deja este avansata!!! Inevitabil, prima reactie este negarea…
5. Sunt limitat si totusi ma consider liber. Sau, cel putin, ma lupt sa raman… Frustrarile mele sunt de alta natura. ma simt limitat in libertate de mediocritatea din jur care imi creeaza sentimentul inutilitatii, de superstitiile care distrug ideea de religiozitate, de prostia care subumanizeaza fiinta umana, de indiferenta care ne impinge in haos. Impotriva lor ma lupt si atata timp cat ma voi simti liber sa o fac nu voi putea fi oprit. Chiar daca nu duc lipsa si de dusmani…
[Reply]
O temă foarte importantă: cea a eroilor zilelor noastre… Asemenea eroi/modele există… Trebuie doar de identificat şi de promovat…
[Reply]