Biciul de aur al dinastiei…Escu!
„Tatăl meu v-a îngreunat jugul, dar eu vi-l voi face şi mai greu…”
Aceste cuvinte au o vechime de peste trei milenii. După cât se vede, jaful celor săraci este cea mai simplă şi cea mai …consecventă meserie. Funcţională din tată în fiu. Celebrul împărat Solomon a fost considerat unul dintre cei mai strălucitori monarhi ai tuturor timpurilor. Cu o înţelepciune legendară, posesor al unui I.Q incredibil, bucurându-se de un prestigiu internaţional demn de invidiat, a fost însă unul dintre tiranii luminaţi. Obsedat de splendoare, promotor al “epocii de aur”, a iniţiat programe economice care au condus poporul într-o situaţie disperată. Sacrificându-se pentru “binele ţării”, bieţii oameni trebuiau să întreţină pe spinarea lor pe toţi “bodyguarzii” care făceau acte de supuşenie fidelă în faţa despotului lor.
Modelul acesta de succes a fost copiat, amplificat, profesionalizat şi diseminat peste tot şi în toate timpurile. Fără excepţie şi în istoria noastră naţională. De la voievozii care îşi etalau “patriotismul” de tip “-anti”, dar care puneau biruri mai mari decât le pretindeau duşmanii, până la primul “-escu” care a dus megalomania până la cote inimaginabile, cu toţii au practicat metoda jefuiririi sistematice. Căci doar poporul are de unde… Şi dacă nu are…, atunci să iasă din sistem! Fiindcă şi aerul de respirat este costisitor!
După Solomon a venit fiul său, Roboam, care, ca orice fiu ascultător, a continuat metodele predecesorului său, ducându-le însă la cote exasperante. Imaginându-şi că va revigora economia naţională şi va reduce deficitul bugetar prin sporirea birurilor, practic îşi condamnase poporul la moarte. Însă, ce contează? Unde suflet nu e,…nimic nu e!
“Biciul” lui Roboam s-a pus în funcţiune, lovind fără milă şi fără discriminare. Bineînţeles, în cei mulţi şi “proşti” şi nu în pleiada de miniştri, directoraşi, membri în comitete şi alţi “aplaudici” ale “realizărilor măreţe şi epocalelor ctitorii” ale dictatorului ce purta marca Diabolus.
Solomon a inaugurat! Roboam a dezvoltat! Inventând o nouă formulă a succesului. De fiecare dată tot mai rău, tot mai ucigător, tot mai…fără suflet. În interes personal şi de partid. Ţara poate să moară, dacă altfel nu se poate! Partidul să supravieţuiască!
De la primul nostru “-escu”, copie fidelă a lui Solomon, lucrurile au evoluat incredibil de similar. După moartea împăratului oamenii se aşteptau ca lucrurile să reintre în normal, să aibă şi ei dreptul la viaţă. Pretenţii însă inutile! Au trecut anii şi totul a revenit la forma iniţială. Adică, rău şi prost! Chiar mai prost!
Roboam, noul “-escu” a dus lucrurile la extrem. Pentru revigorarea economiei şi salvarea “patriei”. Soluţia salvatoare o deţineau, bineînţeles, cei naivi şi suficient de servili în inconştienţa şi pasivismul lor, în timp ce“lupii cei tineri” ai cinicului Roboam se pare că nu au auzit de criză. Nici nu aveau cum, atâta timp cât deţineau card-uri cu marca FULL.
Mulţumim, împărate “-escu”. Trebuie să recunoaştem că TRĂIM BINE! Chiar foarte bine! Mai bine decât în timpul şefului dvs., primul “-escu”. Cel care a inaugurat dinastia al cărui nume îl purtaţi cu onoare! Pe care l-aţi slujit cu toată fidelitatea de care aţi putut da dovadă. Şi pe care l-aţi copiat chiar mai bine decât s-ar fi aşteptat! Promitem că vom suporta cu solidaritate “biciul iubitor” pe care l-aţi pus pe spinarea noastră. Până la ultima suflare, care vă garantăm că nu va fi prea departe! Şi vă vom ajuta să trăiţi dumneavostră bine, dacă invers nu se poate! În semn de recunoştinţă pentru dragostea pe care ne-o purtaţi!
P.S. Vă rugăm să loviţi tare şi fără milă. Din spirit patriotic…Căci acest popor suportă. Însă, ţineţi-vă “bodyguarzii” pe aproape, căci din când în când sclavii mai explodează…
Did you enjoy this post? Why not leave a comment below and continue the conversation, or subscribe to my feed and get articles like this delivered automatically to your feed reader.
Comments
Nu sunt superstitios. Nu cred ca toti cu numele de “Escu” sunt condamnati sa faca parte din aceeasi dinastie nefasta. Insa, in mod cert, nici nu putem nega similitudinile existente intre duetul Solomon-Roboam si perechea celor doi Escu descrisi in aticol. Interesant este ca sub domnia lui Roboam oamenii il regretau pe Solomon. Iti spune ceva aceasta situatie?
[Reply]
Este doar o coincidenta terminatia de nume, desii sunt destui oameni care nu cred in coincidente si destin. Presedintele se poate schimba daca poporul doreste acest lucru, se poate alege unul care sa fie posesorul unui nume “nepatat” dar nimeni nu garanteaza ca asa va si ramane. “cine nu risca nu castiga”, in cazul de fata “escii” au riscat si au castigat, dar ce au castigat? Crezi Florentin ca un cont urias in banca, o familie asigurata din punct de vedere material, o pozitie in fruntea tarii, chiar este tot ce conteaza, chiar este un asa mare castig?
Trebuie sa intelegem ca nu totul se rezuma la bani. Este mult mai confortabil sa ii ai dar nu este totul.Am impresia ca in draga noastra tara toate interesele se invart in jurul banilor. Solomon a fost un rege care intradevar a instaurat o “dictatura”, Roboam a perfectionato dar…in poporul Israel intre “cei multi si prosti” au existat oameni
condusi de alte valori, iar de la acesti putini uneori lucrurile au luat o cu totul alta intorsatura.
Noi cum suntem? Este adevarat ca lucrurile merg din rau in mai rau dar pana la a invinui tot sistemul trebuie sa ne analizam si pe noi.Istoria nu s-a scris degeaba,…sau s-a scris?
[Reply]
@I.Rave
Corecta observatia ta, insa cu o mica nuantare. Situatia actuala a Romaniei nu este doar de criza economica, ci in primul rand de criza morala si de incredere. Iar acestea din urma primeaza. Deci, nu problema financiara este atat de importanta, insa devine capitala in momentul in care este vorba despre supravietuire. Situatia invocata de tine este concludenta in cazul oamenilor care doresc sa se imbogateasca. Ce poti sa spui insa in cazul celor care doresc doar…SA TRAIASCA?! SAu poate ca acesta nu mai este un drept…
In cazul istoriei evreiesti ilustrata prin cele doua personaje, este mai mult decat evident ca poporul si-a revenit in momentul in care au avut un lider capabil sa ii ridice moral si spiritual. Cele mai multe caderi ale lor s-au datorat liderilor. Este clar ca vina nu este doar a sistemului, ci si a fiecarui individ luat in parte, insa nici sistemul nu trebuie sa fie neglijat, deoarece are rol determinant in evolutia unei colectivitati.
Progresul sau falimentul sunt consecinte ale modului in care procedeaza liderul. Sau mai bine zis…cum NU procedeaza…
[Reply]
Susţineam oarecând că ar trebui să scăpăm de “escu”, şi să mai încercăm un “ov”, “ev”, “sca”…
[Reply]
Masochistul popor roman l-a reales deci biciul mi se pare cea mai potrivita unealta. V-om auzi cum va geme “de placere” la iarna!
[Reply]
@Vania,
Si cu cine mai ramanem? Oare tarii i-ar merge mai bine daca este depopulata? In sfarsit, atunci ar disparea si furtul…
[Reply]
@Andrei Pop,
Deja ma iau fiorii. Nu de teama, ci de “placere”. Fiindca este cazul sa fiu si eu in pas cu “moda”. Deci, daca este sa ne placa, atunci sa fim veseli cu totii. Pana la ultima…suflare. Care va fi pe undeva prin iarna!
Oricum, pana atunci fii binevenit!
[Reply]
Cred ca sufixul de fata este o coincidenta, nefasta, ce e drept.
Cand ai vorbit de bici, mi-am imginat o scena din proza sadoveniana..cuvintele ustura, realitatea doare.
[Reply]
@Incertitudini,
Desigur ca este o coincidenta nefasta care nu are nimic predestinat in ea. Insa, dincolo de similitudini, exista un element descurajant, acela ca istoria ne este straina. Deci, tot ce s-a petrecut in trecut nu constituie niciodata o lectie de invatat pentru noi. Deci, sa ne doara!!!!
[Reply]
“De la primul nostru “-escu”, copie fidelă a lui Solomon, lucrurile au avoluat incredibil de similar. După moartea împăratului oamenii se aşteptau ca lucrurile să reintre în normal, să aibă şi ei dreptul la viaţă. Pretenţii însă inutile! Au trecut anii şi totul a revenit la forma iniţială. Adică, rău şi prost! Chiar mai prost!”
Când coi mai auzi de “escu” deja îmi voi pune nenumărate semne de întrebare… Că s-a mers din rău în mai rău este deja o certitudine şi mă întreb cât de mare poate răul şi cât ne trebuie până să încercăm la modul serios să scăpăm de el…
[Reply]